Ce se ascunde în spatele unei alte provocări a Armeniei?

În decursul săptămânii trecute, atenția întregii lumi s-a concentrat pe confruntarea militară dintre Erevan și Baku, care a fost provocată de forțele armate armene lansate la frontiera azerbaidjano-armeană pe 12 iulie, vizând regiunea Tovuz din Azerbaidjan.

Forțele armate armene dintr-o dată au încălcat regimul încetării focului și au tras cu arme de artilerie în pozițiile trupelor de frontieră și ale satelor de la frontiera din Azerbaidjan, în direcția Tovuz, la frontiera de stat azerbaidjano-armeană. În urma focurilor de răspuns, a fost împiedicată invadarea, capturarea de noi teritorii și importante puncte strategice de către forțele armene.

Trebuie menționat că această provocare nu a avut loc în Nagorno-Karabah, ci la granița de stat armeano-azerbaidjană, unde Serviciul de Stat de Frontieră a Republicii Azerbaidjan a fost implicat de-a lungul regiunilor Gazah și Tovuz pentru a controla o parte a graniței cu Armenia. Grănicerii noștri s-au confruntat cu trupe regulate ale Armeniei. În timpul ostilităților, partea azerbaidjană a pierdut 12 militari, inclusiv un general-maior și un colonel.

Evenimentele de la graniță nu sunt o simplă atacare a frontierei, această provocare a fost planificată cu atenție de Armenia.

Timpul provocării armene nu a fost ales degeaba. Au mai rămas trei luni până la începerea aprovizionării Europei cu gazul din Azerbaidjan. Trebuie menționat că regiunea Tovuz din Azerbaidjan este importantă din punct de vedere al implementării proiectelor regionale de amploare. În cazul capturării punctelor strategice din această regiune a frontierei de stat, Armenia ar putea amenința comunicații vitale de energie și transport pentru Azerbaidjan. Întreaga infrastructură pentru aducerea resurselor energetice ale Azerbaidjanului pe piața mondială, care contribuie la diversificarea securității energetice a Europei, se află în această regiune.

Coridorul de Sud al gazelor naturale, conductele petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan și Baku-Supsa, calea ferată strategică Baku-Tbilisi-Kars, precum și autostrada Baku-Tbilisi se află în imediată apropiere de locul ostilităților.

Obiectivele urmărite de Armenia, care au dus la agresiune în direcția Tovuz:

Tentativa Armeniei de a perturba procesul de negociere și de a devia atenția de la teritoriile ocupate anterior;

Crearea unui nou focar de tensiune în regiune;

Implicarea în conflict a organizației politico-militare din care face parte;

Crearea unei amenințări la conductele de petrol și gaze, precum și coridorul de transport Est-Vest;

Distragerea atenției populației de la problemele socio-economice grave din țară.

Armenia, care încalcă în mod grav dreptul internațional umanitar, a tras asupra zonelor locuite din Azerbaidjan, în urma cărora un civil a fost ucis și alții sunt răniți. Prin ordinul președintelui Ilham Aliyev, se face o evaluare a pagubelor cauzate populației civile și bunurilor statului pentru restaurarea imediată a acestora.

În plus, în Armenia, periodic se exprimă amenințări referitoare la distrugerea barajului hidrocentralei Mingacevir din Azerbaidjan, cu atacuri de rachetă și inundarea a zeci de orașe și sate de pe câmpia râului Kura.

Armenia prezintă pretenții către Nahicevan și alte teritorii din Azerbaidjan, declară că ar trebui să participe la viitoarele războaie pentru cucerirea teritoriilor noi de dragul miticii „marea Armenie”. De asemenea, Armenia are pretenții teritoriale deschise către alte țări vecine.

Și cu toate acestea, ceea ce Armenia a prezentat instituției politico-militare mondiale nu a lăsat pe nimeni la îndoială cu privire la natura etapizată a acestei sângeroase confruntări de la graniță, orchestrată la Erevan.

În legătură cu provocarea părții armene de la granița armeano-azerbaidjană, în centrul orașului Baku, precum și în alte orașe și regiuni ale Republicii, au avut loc mitinguri în sprijinul Armatei Naționale a Azerbaidjanului. Mii de oameni cu steagurile țării au umblat pe străzile orașelor cu sloganurile „Eroii nu mor, Patria mamă este indivizibilă!” Până în prezent, peste 50 de mii de cetățeni azerbaidjeni au solicitat în mod voluntar birourilor de înrolare militară a țării și și-au exprimat dorința de a servi în armată și de a fi implicați în operațiuni militare. În ultimele zile, azerbaidjenii care locuiesc în diferite țări ale lumii, la fel, au întreprins acțiuni de protest împotriva provocărilor Armeniei de la granița de stat a țării noastre, cerând sfârșitul imediat al agresiunii și retragerea trupelor de pe teritoriul Azerbaidjanului.

Acțiuni patriotice pașnice ale azerbaidjenilor din Los Angeles și dintr-o serie de capitale europene în sprijinul patriei lor, coordonate în prealabil cu organele relevante ale statelor respective, s-au confruntat cu violență fizică, agresiune și ură rupestră a unor reprezentanți ai diasporei armene. Provocatori bine instruiți și pregătiți, care profită de un avantaj numeric semnificativ, au atacat demonstranții pașnici, provocându-le leziuni și dizabilități. În anumite cazuri, grupuri de armeni agresivi au atacat azerbaidjeni, care, fiind singuri în acel moment, nu se puteau apăra în fața mulțimii radicale. Ideologia urii și a Azerbaijanofobiei, hrănită de zeci de ani, poartă „fructele ei urâte” - unii armeni aruncă pietre în manifestanții pașnici azerbaidjeni în centrele capitalelor mondiale, alții trag în casele cetățenilor azerbaidjeni din piese grele de artilerie.

Agresiunea Armeniei împotriva Azerbaidjanului și provocările comise la frontieră, care durează de aproape 30 de ani, contrazice toate normele legale. Prin încălcarea gravă a Cartei ONU și a principiilor dreptului internațional, Armenia a comis o agresiune militară împotriva Azerbaidjanului și a ocupat regiunea Nagorno-Karabah din Azerbaidjan și șapte regiuni adiacente, în urma căreia peste un milion de azerbaidjeni care locuiau pe aceste teritorii au fost supuse curățării etnice și au fost expulzați din casele lor. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat, în 1993, patru rezoluții privind soluționarea conflictului armeano-azerbaidjan Nagorno-Karabah, care necesită retragerea completă și necondiționată a formațiunilor armate armene de pe teritoriile ocupate din Azerbaidjan. Numeroase documente adoptate de multe organizații internaționale subliniază necesitatea soluționării conflictului armeano-azerbaidjan Nagorno-Karabah în cadrul integrității teritoriale a Azerbaidjanului.

Întreaga lume știe că Nagorno-Karabah este pământ istoric primordial azerbaidjan, acest lucru este confirmat de multe documente care au fost aduse la cunoștința unei largi comunități internaționale. În același timp, întreaga lume recunoaște Nagorno-Karabah ca parte integrantă a Azerbaidjanului. Acest lucru este confirmat și de un număr destul de mare de documente și declarații internaționale.

Responsabilitatea acestui act de agresiune revine conducerii politico-militare din Armenia. Prin cea mai recentă provocare militară, Armenia nu a putut să-și atingă niciunul dintre obiectivele sale. Armata azerbaidjană a împiedicat atacul și agresiunea inamicului, a dat un contra-atac demn împotriva forțelor armate armene, a asigurat inviolabilitatea frontierelor noastre și protecția populației civile.

Dr. Huseyn N. Najafov,

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar

al Republicii Azerbaidjan în România

https://news24hours.ro/article/16927